Am familia mea.
Am prietenii mei.
Am muzica mea.
Am propria mea viață.
Și, în mod ciudat, tocmai când am încetat să încerc să fiu centrul lumii copiilor mei, relația noastră a devenit mai bună.
Pentru că acum, atunci când fiica mea deschide ușa și spune:
— Tată, ce bine că ai venit…
nu mai caut ce se ascunde în spatele cuvintelor.
Acum știu că m-a invitat.
Și că mă aștepta.
